Muzee

Muzee

Vivariul UBB

de Andrei Petrișor

Vivariul Universității Babeș-Bolyali (UBB), a fost deschis în anul 2001 și aparține de Muzeului Zoologic. Se afla la demisolul Institutului de Zoologie și aici este expusă o colecție permanentă de animale vii la care li s-au creat condiții asemănătoare cu cele din mediul lor natural.

Vivariul este de fapt o grădină zoologică în miniatură cu locuri special amenajate pentru creșterea în mediul lor natural a unor animale mici. Chiar dacă nu are o grădină zoologică, Clujul se poate lăuda cu vivariul în care animale dintre cele mai exotice trăiesc la fel ca în habitatul lor natural.

Tot aici se mai pot vizita și expoziții temporare cu tematici diferite.

Rolul Vivariului este ca studenții să învețe despre reptile în mediul lor natural și să aibă ocazia sa facă aici practica.

Un alt rol foarte important este și de educare a oamenilor care îl vizitează. În general oamenii au o anumită frică atunci când se gândesc la șerpi, șopârle sau alte reptile. Aici la Vivariu pot afla care sunt cele inofensive și care sunt cele care ne pot face rau.

La Vivariul se organizează periodic expoziții interactive în care copiii și oamenii pot ține în mână iguane sau chiar șerpi. Aceasta are un rol terapeutic pentru a depăși aceasta frica. Prin organizarea de expoziții tematice Vivariul UBB Cluj are și un rol de educație a publicului, in special a publicului tanar, în cunoașterea și ocrotirea naturii. Expoziția permanentă cuprinde în jur de 60 specii de reptile, pești, micromamifere și păsări.



Dintre acestea amintim : Vipera pufăitoare, Boa curcubeu, Gecko leopard, Varanul de Nil, Chinchila, Țestoasă dobrogeană, Cameleon, Salamandra etc.

La vivariu se oferă și asistență de specialitate pentru speciile de reptile sau păsări bolnave, accidentate și poate găzdui animale de companie de talie mică în cazurile când stăpânii sunt plecați din localitate pe perioada concediului.

Surse: muzee.ubbcluj.ro

Transilvaniareporter.ro

Muzeul Hoştezenilor

În afara zidurilor medievale ale oraşului, în prelungirea principalelor străzi ale acestuia, au fost întemeiate gospodării-ferme, considerate, în ansamblu, ”cămară” a Clujului.

În documentele scrise de limbă maghiară, datate în secolele 16–19, aceste domenii apar sub denumirea colectivă de ”Hóstát”, (de provenienţă germană: Hochstadt ’suburbie’ sau Vorstadt ’periferie’), incluzând cinci zone periferice situate la estul, nord-estul şi nord-vestul vechiului Cluj: Hídelvei, Kétvízközi, Külső-Közép utcai, Külső-Magyar utcai şi Monostori Hóstát. Ariile-Hoştat, care includeau iniţial atât grădinile, cât şi fermele burgheziei intramurale, cât şi un sat independent (Szentpéter – zona bisericii catolice Sf. Petru) s-au amplificat în cursul secolelor, incluzând o populaţie eterogenă din punct de vedere social şi ca provenienţă geografică, populaţia iobăgească din satele înconjurătoare având un rol însemnat în asigurarea sporului demografic.

Conform tradiţiei orale, neconfirmată şi de surse istorice, printre strămoşi s-ar regăsi şi haiduci repatriaţi de către principele Bocskai István. Chiar dacă documentele timpurii confirmă şi existenţa persoanelor de etnie săsească printre hoştezeni, cu timpul această denumire a fost folosită pentru fermierii reformaţi maghiari de origine socială şi provenienţă geografică eterogenă, care trăiau în zonele mai sus amintite şi care practicau agricultura, viticultura, pomicultura şi creşterea animalelor. Comunitatea hoştezenilor avea un mod de viaţă aparte, care îmbina elemente caracteristice culturii ţărăneşti şi celei citadine, viaţa comunitară fiind organizată pe zone/cartiere un rol deosebit revenindu-le diferitelor instituţii comunitare.

O astfel de instituţie era Asociaţia Funerară ”Kalandos”, organizaţie cu structură ierarhică asemănătoare breslelor, cu reguli bine stabilite. Activitatea principală a asociaţiei consta în asigurarea decentei desfăşurări a înmormântării membrilor organizaţiei şi poate fi documentată începând cu secolul al 16-lea şi continuând până în anii 1940. O altă instituţie importantă era corul Bethlen Gábor Földész Dalkör, înfiinţat în 1886. În cazul hoştezenilor, tehnicile tradiţionale de cultivare a pământului şi de creştere a animalelor coexistau cu tehnici evoluate, intensive: ei cultivau soiuri de legume autohtone, dar cunoşteau şi sistemele de irigaţie folosite prima oară de către grădinarii bulgari.

Participau la diferite cursuri pentru a se perfecţiona, iar cele învăţate le puneau în aplicare. Portul caracteristic al femeilor hoştezene funcţiona ca un logo comercial, o garanţie a legumelor proaspete, păstrate peste iarnă în gropi sau prelucrate (varză murată), şi vândute în pieţele Clujului. Pe lângă muncile agricole şi cele legate de creşterea animalelor, bărbaţii se ocupau şi cu cărăuşitul lemnului şi nisipului.

Modul de viaţă al hoştezenilor suferă schimbări drastice la mijlocul secolului al 20-lea: în urma colectivizării, agricultura şi creşterea animalelor se restrâng, iar generaţiile tinere se orientează spre noi ocupaţii.



Ultima mare lovitură pentru modul de viaţă al fermierilor hoştezeni o reprezintă urbanizarea agresivă, în urma căreia în locul gospodăriilor şi fermelor hoştezene se construiesc noile cartiere ale Clujului (Pata, Mărăşti). Aceste schimbări extrem de rapide şi profunde au fost cercetate de numeroşi specialişti, mai ales sociologi, şi documentate de artişti prin fotografii cu un impact zguduitor, o serie dintre acestea find prezentate nu demult.

Haine specifice, coşărci folosite la strânsul recoltei, o sobă tradiţională, cu un „ticlăzău” (fier de călcat) aferent, lampă cu petrol, veselă de bucătărie, mai multe dulapuri şi obiecte de mobilier de lemn lucrate de meşteşugari anume pentru hoştezeni şi numeroase fotografii vechi, care îi înfăţişează pe membrii comunităţii, toate pot fi admirate

Surse: Articol preluat de Marisa Frenţiu de pe :

https://www.muzeul-etnografic.ro/ro/articole/expozitii/o-comunitate-comunitate-hostezenii-clujului

Muzeul Farmaciei

de Bianca Lișman

Casa Hintz este un monument istoric de arhitectură. În această clădire a fost deschisă în anul 1573 prima farmacie din orașul Cluj-Napoca. Clădirea găzduiește în prezent colecția muzeului farmaciei. În anul 1752 clădirea este închiriată farmaciștilor particulari. A doua jumătate al secolului al XIX-lea casa și farmacia au fost luate de familia Hintz. Farmacia esre cunoscută cu numele Farmacia Sfântul Gheorghe și a funcționat până în anul 1949. Muzeul a fost inaugurat în anul 1954, după ce farmacia a fost naţionalizată. Ulterior, din anul 1963, Muzeul Farmaciei a primit numele de Colecţia de Istorie a Farmaciei, în subordinea Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei. În colecţie se află donaţia de obiecte farmaceutice a profesorului Iuliu Orient, expusă în anul 1904 într-una dintre sălile Muzeului Ardelean, îmbogăţită pe parcursul timpului prin alte donaţii valoroase care ilustrează activitatea farmaceutică din Transilvania între secolele XVI-XIX. În holul de acces se poate vedea o hartă cu firmele farmaciilor care au fost în Transilvania, de la sfârşitul secolului al XV-lea până în secolului al XVIII-lea. Profesorul Bologa a fondat în anul 1954 Muzeului Farmaciei din Cluj. Lângă hartă se află bustul prof. Bologa şeful catedrei de Istoria Medicinei şi Farmaciei din cadrul Facultăţii de Medicină. Muzeul Farmaciei a primit numele de Colecţia de Istorie a Muzeului Farmaciei.

Surse informare : Wikipedia

Cluj.com

Muzeul de Calculatoare X86

de Bogdan Andrei



Muzeul de Calculatoare X86 găzduiește mai multe computere din generații diferite.

Computerele sunt recondiționate cu piese autentice și sunt in stare de funcționare. Acest aspect atrage atât nostalgicii, cât si pasionații.

Printre computerele găzduite se numără:

TANDY TRS-80 Model 4P


Acesta a fost lansat la 15 noiembrie 1983

la un preț de pornire de 1799 USD.

IBM PS/2 Model 56 486SLC2

486SLC avea o versiune cu licență Intel a 486SX care rulează la 50 Mhz, dezvoltată și fabricată de IBM. Computerul este o mașină MCA, dar are o unitate SCSI.


Surse: muzeuldecalculatoare.ro

Muzeul de Speologie “Emil Racoviţă”

de Făt Irina

Muzeul de Speologie “Emil Racoviţă” a fost ȋnfiinţat ȋn anul 1998 şi este singurul muzeu din Romȃnia de acest gen. Muzeul este dedicat savantului Emil Racoviţă şi studiului peşterilor. Emil Racoviţă este fondatorul biospeologiei şi al primului institut de speologie din lume, institut ȋnfiinţat la Cluj ȋn anul 1920. Emil Racoviţă este o personalitate recunoscută pe plan mondial ca savant, el a făcut parte din expediţia internaţională “Expeditia Belgica 1897-1899”. Expediţia a fost una ştiinţifică, de cercetare ȋn care s-a iernat ȋn Antarctica. Emil Racoviţă a cules şi a adus 1600 din care 1200 mostre zoologice şi 400 botanice. După studiul acestor mostre au fost publicate 61 de volume.

Muzeul de Speologie de la Cluj cuprinde numeroase obiecte care au aparţinut lui Emil Racoviţă fiind cuprinse ȋn “Colecţia Emil Racoviţă”. Dintre obiectele importante enumerăm:

  • microscopul “Carl ZEISS” şi aparatul “LINOFF” pe care le-a folosit ȋn cadrul expediţiei Belgica;

  • aparatul foto, lada personală din cadrul aceleiaşi expediţii;

  • un caiet de notiţe din perioada ȋn care Emil Racoviţă era student la Universitatea Sorbona din Paris (1886 – 1891);

  • diapozitivele şi proiectorul pe care le-a folosit la susţinerea cursului de biologie generală de la Facultatea de Ştiinţe din Cluj;

  • desene originale cu care şi-a ilustrat lucrările ştiinţifice;

  • obiecte personale.

Clădirea ȋn care a fost ȋnfiinţat muzeul este fosta ȋnchisoare a oraşului medieval Cluj, clădirea fiind construită ȋn secolul al XIV-lea. Aceasta a fost declarată monument istoric de interes naţional. Se spune că ȋn acest loc a fost ȋnchis şi torturat ȋnainte de a fi ucis, Baba Novac, căpitanul armatei lui Mihai Viteazul. Clădirea se află la adresa Sextil Puşcariu numărul 10.

Din anul 2010 Muzeul de Speologie a fost scos din circuitul turistic al Clujului deoarece s-a ȋnchis din cauza unui litigiu.

Surse:

Referat Muzeul de Speologie – Prof. dr. ing. Pompiliu Manea

Site www.visitclujnapoca.ro

Muzeul de Mineralogie UBB

de Frentiu Marisa

Muzeul de Mineralogie al Universității ,,Babes – Bolyai,, are o istorie indelungata și o bogată tradiție științifică. S-a constituit ca și colecție academică în 1919, preluand parțial din colecțiile INSTITUTULUI DE MINERALOGIE (Universitatea Franz Joszef, inaugurată în 1872). Ulterior colecțiile a fost reorganizate în mod substanțial și continui reînnoite prin donații, schimburi, achiziții și colectări de materiale de către profesorii și studenții secțiilor de geologie. În prezent Muzeul de Mineralogie beneficiază de coordonarea și colaborarea științifică a Catedrei de Mineralogie, Facultatea de Biologie și Geologie. Muzeul de Mineralogie este amplasat în clădirea centrală a Universității ,,Babes – Bolyai,, construită la începutul secolului al XX-lea. Muzeul constă în două săli, cu un spațiu total 126 mp, în care sunt găzduite expozitiile permanente de mineralogie sistematică, mineralogie regională, meteoriți, geme, geme din Romania și minerale descoperite în Romania.

Colecția de cristalografie este expusă pe holul Catedrei de Mineralogie. Muzeul deține la ora actuală un număr de aproximativ 16.500 de eșantioane, grupate în următoarele colecții: colecția sistematică – aproximativ 10.000 de eșatioane din Romȃnia din cele mai importante ocurente de pe glob, ilustrȃnd peste 700 de specii minerale.

Eșantionul, provenit de la Racoș, este construit din limonit adică un amestec masiv de oxizi și hidroxizi , de acolo provine culoarea roșie).

(Provenit de la Marcasița de la Hreja)

(Sfera bicoloră de calcit de la Dealul Crucii de la Maramureș), poate avea diverse culori.

Montana , Munții Apuseni)

(Rodocrozit de la Cavnic )

(Fragment din meteoritul Krasnojarsk , găsit 1749 în Rusia, în cantitate totală de 70 kg)

(Diopazul, mineral verde din stepa kazaha)

(Limonit concreționar, cu iraziții, Slovacia )

Muzeul deține la ora actuală aproximativ 12.500 minerale, 3700 geme prelucrate și 223 meteoriți, grupate în 36 de vitrine și 13 colecții. Muzeul este amplasat în plin centrul orașului, în clădirea UNIVERSITĂTII BABEȘ BOLYAI în holul clădirii și în 2 săli de expoziție.

ÎNTRE ,, RECORDURILE ,, DEȚINUTE DE MUZEU SE NUMĂRĂ

-Singura colecție propriu -zisă de meteoriți din România

-Una dintre cele mai bogate și variate colecții de aur din România

-Cea mai spectaculoasă și diversificată expoziție de pietre prețioase și fine prelucrate

-Cea mai bogată și completă colecție de pietre de podoabă din România

- Numărul cel mai mare de specii minerale într-o colecție sistematică aflată în muzeele din România

-Marea varietate de localități de importanță mineralogică, din țară și străinătate.


SURSELE


m.facebook.com

muzee.ubbcluj.ro



Muzeul memorial Emil Isac

de Crișan Darius

În această casa cu etaj a locuit timp de 50 de ani cunoscutul politician și poet Emil Isac (1881-1954). În acest timp a fost vizitat de persoane cunoscute ca: Bogdan Petriceicu Hașdeu, Ion Luca Caragiale, George Coșbuc și Ady Endre, fiindcă Emil Isac a vorbit bine și ungurește.La etajul cladirii a funcționat editura Dacia.Sub poartă se poate vedea a tablă comemorativă, iar în casă până în 2001 a funcționat un muzeu memorial, unde a rămas intactă camera de lucru a poetului, biblioteca formată din 1700 de volume, cu mai multe exemplare dedicate. Urmașii - fiul și mai târziu nepotul poetului - nu au dorit să păstreze muzeul cu amintirile poetului, doar casa.Biblioteca a recondiționat mobilierul și a fost mutat la etajul 4.


Muzeul Etnografic al Transilvanei

de Mesaroș Ondina Lorena

Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca este primul muzeu etnografic din România. A fost constituit în anul 1922, dar a început să funcționeze oficial, la data de 1 ianuarie 1923.

Este primul muzeu la înființarea căruia au contribuit mari specialiști ai acelor vremuri. Inițiativa înființării acestui muzeu a aparținut Consiliului Dirigent al Transilvaniei, iar primele demersuri i-au aparținut inspectorului general al muzeelor, în persoana lui Coriolan Petranu. Din cauza dizolvării Consiliului Dirigent înființarea muzeului a fost dusă la bun sfarșit de Fundația Culturală „Principele Carol”.

La 1 mai 1922, Fundația a format o comisie care să se ocupe cu organizarea muzeului, din această comisie făcând parte mari personalități ale epocii: Sextil Pușcariu, George Vâlsan, Alexandru Lapedatu, George Oprescu și Romulus Vuia. Romulus Vuia a devenit apoi primul director al muzeului între anii 1923-1948.

În urma campaniilor de cercetare desfășurate în anii 1922-1923, s-au achiziționat 1230 de obiecte și s-au realizat 160 de fotografii. Toate aceste materiale etnografice au fost suportul primei expoziții permanente etnografice care s-a deschis în primăvara anului 1923.

Până în anul 1925, muzeul a funcționat provizoriu în clădirea fostului Muzeu de Arte și Meserii situat pe strada George Barițiu. Primul sediu permanent al muzeului a fost în Piața Mihai Viteazul, într-o clădire care adăpostise în trecut Muzeul de Relicve. În acest sediu, la 17 iunie 1928, a fost organizată o altă expoziție permanentă, având următoarele teme pentru prezentare: culesul din natură, vânătoarea, pescuitul, agricultura, creșterea animalelor, industria casnică textilă, cojocăritul, olăritul, mobilier, elemente de construcție, bucătăria, portul popular, cusăturile și țesăturile, cartografia etnografică.

Între anii 1935-1957, muzeul a funcționat în clădirea Cazino, din Parcul Public al orașului. La data de 17 iulie, în prezența Regelui Carol al II-lea, a fost inaugurată a treia expoziție permanentă, având aceleași teme de prezentare ca și expoziția din 1928. În perioada războiului, între anii 1940-1945, muzeul s-a aflat în refugiu la Sibiu, unde la inițiativa lui Romulus Vuia, s-au pus bazele unui nou muzeu etnografic în aer liber. În iulie 1945, Muzeul Etnografic al Transilvaniei a revenit la Cluj, însă la Sibiu a rămas nucleul expozițional, care datorită dezvoltării în timp, a ajuns în zilele noastre la actualul Muzeu al Civilizației Tradiționale. În anul 1957, Muzeului Etnografic i-a fost atribuit ca și sediu clădirea istorică „REDUTA” de pe strada Memorandumului numărul 21, sediu în care muzeul își desfășoară activitatea și în zilele noastre.

Instituția are două sectii: cea pavilionară care este găzduită la sediul muzeului, în Palatul Reduta și cealaltă secție aflată în aer liber în Parcul Etnografic „Romulus Vuia”, situat în spațiul de recreere clujean din padurea Hoia. Colecțiile și patrimoniul Muzeului Etnografic cuprind aproximativ 41542 de artefacte originale, provenite din cercetări de teren, din cumpărarea, acceptarea sau contopirea unor colecții, dar și din achiziții efectuate la sediu. Datate în perioada secolelor XVII-XX, majoritatea artefactelor provin din mediul rural transilvănean, respectiv din ambianța culturală a principalelor etnii din Transilvania: români, maghiari, sași, romi. Toate piesele patrimoniale sunt mărturii ale diferitelor obiceiuri străvechi, reflectând ocupațiile și aspectele vieții populației transilvănene. Aceste obiecte sunt riguros organizate, oferind vizitatorilor o imagine completă a vieții din Transilvania. Există obiecte din mai multe zone etnografice ale Ardealului, Maramureșului, Țării Crișurilor și Banatului. În colecții există instrumente legate de meșteșuguri și produse artistice ale acestora. Colecțiile de artă populară care prezintă obiecte legate de locuința tradițională, provin din satele românești, maghiare, săsești și ale minorităților. Ceramica, care este produs al unui meșteșug vechi, este organizată pe baza criteriilor funcționale: utilitară, rituală și decorativă. Peste 10 000 de piese de port popular sau textile tradiționale sunt prezentate în muzeu. Acestea sunt rezultate în urma unui vechi meșteșug și anume prelucrarea fibrelor textile: in , bumbac, cânepă și prelucrarea lânii. Aceste piese pun în evidență identitatea locală, zonală și regională, specifice artei populare carpatice prin stilurile, cromatica și motivele decorative originale si originare.

Printre obiectele de îmbrăcăminte țărănească, sunt prezente și diferite obiecte tradiționale, folosite la ritualurile calendaristice, etnoiatrice sau magice, obiecte de muzică și coregrafie populară. În cadrul muzeului este și o secție internațională care cuprinde obiecte din mai multe continente: Europa (Albania, Cehia, Ucraina, Turcia, Polonia, Ungaria), Africa (Etiopia), America de Nord și Asia. În secția muzeului aflată în aer liber sunt prezente 13 gospodării cu 90 de construcții specifice din Munții Apuseni, Năsăud, Bistrița, Câmpia Transilvaniei, Maramureș, Secuimea, Zarand, Podgoria Albă, Țara Oașului, Gurghiu, Depresiunea Călățele, Bran. Pe lângă construcțiile din gospodării, sunt prezente și 34 de instalații tehnice țărănești, 5 case-atelier, 3 biserici din lemn și o poartă de cimitir. Cu peste 80 de ani vechime neîntreruptă, Muzeul Etnografic al Transilvaniei a ajuns cel mai mare de acest gen din România și între cele mai prestigioase din Europa, fiind astfel un important reper pe harta culturala.


Clasa a VI-a


Sursa:


Muzeul Zoologic al Universității ”Babeș -Bolyai”

de Alexandra Pașc

Universitatea ”Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca găzduiește în cadrul Facultății de biologie MUZEUL ZOOLOGIC. Acesta a fost înființat în anul 1859 și poate fi vizitat la adresa de pe str Clinicilor, nr. 5-7, la parterul Facultății de biologie. Este format din aproximativ 300.000 de exemplare, după Muzeul ”Grigore Antipa” fiind al doilea muzeu din România ca valoare științifică și după numărul de exemplare.

În vizita pe care am facut-o în clasele primare, la muzeu am văzut atît animale care trăiesc în România, cât și din alte țări și continente. Ne-au fost prezentate de la cele mai simple forme de viață, spongierii sau bureții de apă, până la cele mai complexe, mamiferele. Printre exemplarele pe care le-am vazut sunt:

- nevertebratele: protozoare, spongieri, celenterate, viermi, moluşte,

crustacee, insecte şi echinoderme,

- vertebrate: pești, amfibieni, reptile, castor, vidre, păsări

- insecte: fluturi

În muzeu există și reprezentări spațiale ale Deltei Dunării, Păsărilor din stufăriş, Păsărilor răpitoare, Câmpiei Bărăganului, Iernii și a Păsărilor Colibri. Muzeul este organizat într-o sală în care se află expoziții temporare și trei săli cu expoziții permanente. Exponatele sunt conservate în borcane cu formol sau alcool, insectele sunt uscate fiind aranjate în insectare și mamiferele sunt împăiate.

Muzeul Zoologic adăpostește patru colecții:

Colecția de lepidoptere(fluturi) Joseph von Franzenau

Colecţia de ortoptere (insecte) Otto Herman

Colecţia de arahnide Otto Herman

Colecţia de lepidoptere René Jeannel

De asemenea din Muzeul Zoologic face parte și Vivariul care a fost deschis în anul 2001, în acesta fiind expuse animale vii (reptile) în condiții asemănătoare mediului lor natural. Vivariul a fost făcut pentru organizarea practicii studenților facultății de bilogie, pentru cercetare, dar și realizarea de expoziții temporare,

ecologism, vizite ale grupurilor de elevi din școlile din oraș, vizite tursitice. În cadrul vivariului se regăsesc 60 de specii de reptile și amfibieni, printre acestea Iguana, Gecko din Madagascar, șarpe Boa, țestoase, Piton, Cameleon.


Bibliografie: Wikiedia, pagina de facebook a Muzeului de Zoologie,

muzee.ubbcluj.ro

Muzeul de Artă din Cluj-Napoca

de Tecar Antonia

Muzeul posedă un patrimoniu deosebit de valoros de artă românească și europeană: picturi, grafică și artă decorativă (secolele XV-XX).

Înființat în anul 1951, muzeul a beneficiat încă de la constituirea sa, de unele fonduri mai vechi: o mică parte din colecția de curiozități ofrevrărie*, piese de mobilier și artă plastic europeană, provenind de la Muzeul Ardelean și mai ales colecția cunoscută sub numele “Pinacoteca* Virgil Cioflec”. Deschiderea către public a pinacotecii Virgil Cioflec (1933) înseamnă, de fapt, deschiderea la Cluj a primului muzeu de artă românească modernă, a cărui successor a devenit Muzeul de Artă Cluj. Această colecție reprezintă și astăzi nucleul valoric al patrimoniului Muzeului de Artă.

Creșterea patrimoniului muzeeal s-a realizat în anii care au urmat înființării lui pe baza unor transferuri, donații și achiziții. Activitatea de cercetare desfășurată de-a lungul anilor de către specialiștii muzeului, valorificată prin studii si expoziții de anvergură, a introdus în circuitul artistic national personalități de seamă ale Artei din Transilvania: Alexandru Popp, Aurel Ciupe, Romul Ladea, Ioan Sima, Anton Lazăr, Letiția Munteanu, Sabin Nemeș.

Muzeul este adăpostit intr-un important edificiu baroc din secolul al XVIII lea, Palatul Banffy, opera arhitectului german Johann Eberhard Blaumann.

Spațiul de la etajul palatului este destinat Galeriei Naționale. În luna ianuarie 1996 Galeria este reorganizată, propunând o sinteză de patru secole de artă românească: Altarul de la Jimbor, pictură Bledermiir, artă stil 1900.

Integrând în sinteza de artă națională postbelica* valori de plinconsacrate, realizate în Transilvania și îndeosebi la Cluj, Muzeul rămâne receptiv și la creația de data mai recentă. Din acest motiv trei săli aferente Galeriei Nationale au fost destinate expozitiilor temporare ale artistilor români afirmați în ultimele decenii. Acest spațiu a fost inaugurat cu expozitia pictorului Nicolae Maniu care este originar din Cluj si care a urmat studiile la Academia de Arte Plastice din acest oraș.


ofrevrărie*=meșteșugul creeării obiectelor de artă din metale prețioase

Pinacotecă*=o colecție mare de tablouri și obiecte de artă

Postbelic*= perioadă de după un război


SURSA: WWW.CIMEC.RO

Muzeul de istorie al Transilvaniei

de Andrei Petrișor

Muzeul național de istorie a Transilvaniei se afla pe strada Daicoviciu în casa Petricevici Horvath. Acesta era un maior croat din armata habsburgică și a făcut această construcție cu scopul de a fi un loc de petreceri și baluri pentru aristocrații Clujului. Planul lui nu a reușit pentru că clujenii acelei perioade frecventau mai mult clădirea actualului Muzeu Etnografic. Apoi clădirea a devenit un imobil de locuințe și a fost cumpărată de un avocat foarte bogat care a vândut-o Colegiului Reformat. Colegiul a închiriat-o Universității Franz Josef și era folosită ca depozit pentru colecții de monede și arheologice. În 1925 a fost cumpărată de statul român. În1948 trece în subordinea Academiei Române iar în 1963 Constantin Daicoviciu reușește să facă aici un Muzeu de istorie care ajunge să aibă un renume internațional. Daicoviciu are și o statuie în fața muzeului realizată de sculptorul Ion Irimescu.

Primul muzeu din Cluj a fost înființat în 1859 în clădirea muzeului etnografic, se numea Asociația Muzeului Ardelean și proiectul a fost susținut de către Miko Imre. Apoi, pentru a supraviețui muzeul, multe familii bogate ale Clujului, cum ar fi Kemeny și Esterhazy au donat colecții pe care le aveau. Muzeul avea depozite pe actuala stradă Kogălniceanu în casa Bethlen iar apoi colecțiile au fost duse în casa contelui care era în actualul muzeu de zoologie. De aici au ajuns în clădirea Universității Franz Josef și după ce clădirea a fost demolată, colecțiile valoroase au fost depozitate în beciurile fostului Liceu Piarist. Pentru că au fost mutate din loc în loc aceste obiecte s-au mai deteriorat . Au fost organizate și puse în ordine de celebrul Samuel Brassai iar implicat în mod deosebit a fost Miko Imre care dorea ca muzeul să fie al tuturor etniilor: maghiari, germani și români.

De-a lungul timpului au locuit în clădirea muzeului de istorie directorii Constantin Daicoviciu și fiul său Hadrian Daicoviciu care erau specialiști în istoria dacilor.

La parter era Lapidariul roman, Lapidariul feudal, la etajul 1 era preistoria și istoria dacică, perioada medievală la etajul 2 și după anii 80 perioada contemporană. La etaj erau colecții etnografice și mineralogice care apoi au fost mutate în muzeele de specialitate care au fost făcute ulterior.

Muzeul deține peste 400.000 de obiecte în special din Transilvania. Din 2009 expoziția de bază este închisă dar în 30% din ea se pot vizita numeroase expoziții temporare. Anul trecut s-au putut vizita 15 colecții cum ar fi cea dacică sau cea egipteană care este unică în țară pentru că deține piese originale.

Muzeul deține piese foarte valoroase, dintre care unele sunt unice. Unul dintre punctele de atracție din Expoziția Dacică este ceramica dacică pictată pentru că reprezintă piese care se găsesc numai la cetatea Sarmizegetusa.

Punctul de atracție pentru copiii care vizitează muzeul este un ecran tactil pe care pot sa facă un puzzle în care sa reconstituie obiecte dacice prezentate în muzeu.

O altă colecție importantă este cea de peste 100 de fotografii stereoscopice din timpul primului război mondial. Aceste fotografii erau făcute cu un aparat cu două obiective și puteau fi văzute doar cu ajutorul unui aparat numit stereoscop. În zilele noastre tehnica a evoluat și fotografiile se pot vedea cu ochelari speciali cu o lentilă roșie si una albastră.


Surse: Vladimir Bogosavlievici- Re-descoperim Clujul

Muzeul Mitropoliei Clujului

De Petrișor Andrei

Muzeul Mitropoliei a fost construit în anul 1924 de către episcopul Nicolae Ivan și publicul a avut acces la el începând cu anul 1938. La început se puteau vizita câteva săli de la etajul doi unde se găseau colecţii de obiecte de cult, icoane, tipărituri şi manuscrise, documente privind istoria bisericii.

În 1975, a fost redeschis pentru public la etajul II al reşedinţei Arhiepiscopiei Ortodoxe a Clujului. Patrimoniul muzeului a fost îmbogăţit cu multe icoane, vechi tipărituri, documente şi obiecte de cultură iar acum are cea mai importantă colecţie de artă veche românească din ţară.

Mitropolitul Bartolomeu Anania a început amenajarea spaţiului din demisolul Catedralei, unde este expoziţia permanentă a Muzeului Mitropolitan. Muzeul Mitropoliei Clujului a fost reorganizat în cursul anului 2011.

Ideea IPS Bartolomeu a fost continuată de I.P.S. Andrei, Arhiepiscop şi Mitropolit Ortodox al Clujului.

Muzeului Mitropoliei Clujului a fost inaugurat în data de 6 decembrie 2011, de ziua Sfântului Ierarh Nicolae, după Liturghia din Catedrală, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu un mare număr de ierarhi au participat la ceremonia de sfinţire a Muzeului Mitropoliei Clujului.

În prima sală a muzeului este statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Această incapere este dedicată marilor ctitori: Episcopul Nicolae Ivan (1921-1936), întemeietorul şi ctitorul Catedralei, Episcopul Nicolae Colan (1936-1957), Arhiepiscop Teofil Herineanu (1957-1992) şi Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu (1993-201). Lângă prima sală se află necropola ierarhilor, un spaţiu amenajat sub altarul catedralei, ca o capelă, în care se află mormintele Episcopului Nicolae Ivan, Arhiepiscopului Teofil Herineanu şi Mitropolitului Bartolomeu.

Prima sală are un grupaj de icoane din secolele XVII-XVIII. Vitrinele contin manuscrise şi tipărituri de la Alba Iulia, Blaj şi Sibiu, sau din Moldova şi Ţara Românească.

Sala centrală cuprinde numeroase opere, în original sau în reproducere fotografică, cu pagini de istorie religioasă, despre vechea Episcopie a Vadului.

La loc de cinste se află icoana Maica Domnului cu Pruncul, din biserica satului Ilişua, pictată în anul 1673 de Luca din Iclod, autorul celebrei icoane miraculoase de la Mănăstirea Nicula.

Mai putem găsi şi icoane din secolul XVIII, semnate de pictorii: Radu Munteanu din Ungureni, Alexandru Ponehalschi, Nechita Zugravul, Popa Ivan din Răşinari, Andrei din Corneşti, Iacov din Răşinari, Ştefan Popa, Gheorghe fiul lui Iacov, Tudor Zugravul, David de la Curtea de Argeş.

Două săli sunt cu icoane pe sticlă. De o valoare deosebită sunt icoanele din secolul XVIII pictate la Nicula, muzeul având una din colecţiile cele mai bogate din România.

În acest Muzeu este expoziţia dedicată episcopului Nicolae Ivan, ctitorul Catedralei Ortodoxe din Cluj-Napoca şi primul episcop al noii Episcopii Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului. Catedrala Ortodoxă, împreună cu Muzeul Mitropoliei Clujului sunt obiective culturale şi religioase de o mare importanţă pentru cei ce vizitează oraşul nostru.

Valoarea icoanelor expuse in Muzeul Mitropoliei depăşeşte valoarea de 1 milion de euro.


surse:doxologia.ro

mitropolia-clujului.ro